Visuri bune sunt ca niște baloane de săpun colorate în creier: plutesc puțin prin minte, strălucesc pentru un moment – și se sparg odată ce ceasul se trezește.

Sunt neînsemnate, deoarece nu au relevanță fiscală, nu plătesc facturi, nu rezolvă probleme și nici nu îți aduc pizza. Sunt nerealiste, nu influențează mersul lumii și nici măcar nu le poți arhiva într-un mod util. Nimeni nu se trezește și spune: „În sfârșit! Am reușit, am fost regele balenelor zburătoare!”

Dar sunt distractive, deoarece permit minții să facă prostii fără ca cineva să se plângă. Nicio logică, nicio obligație, doar tu, un cactus uriaș care dansează techno în Antarctica. Visele sunt ca un teatru de improvizație gratuit în capul tău, unde ești vedeta, regizorul și singurul spectator – simultan.

Concluzie:
Visele bune sunt ca bomboanele gumață în cinematograful creierului. Nu au valoare nutritivă, dar sunt colorate, dulci – și mai bine decât nimic.